Ce am? Ce am: mama, tata, sora, nepot, un fel de sotz, cumnat, prietene, veri, matusi, unchi. Da' nu-i am-am nici pe ei. Sunt ai lor si nu ai altora. Mai am niste amintiri, frumoase, unele, urate, ciudate, ireale, altele. Am si timp, sanatate, aia cata e, cateva tzoale, farfurii, o canapea verde inchis, la mana a a doua, retzete de tot felul, gheme de lana (ce realizare era in urma cu multi ani sa ai un pulover de mohair!), cateva perechi de pantofi, pe care nu-i port ca n-am unde, niste carti, alte chestii-normale-pentru-secolul-21, fotografii, un tablou in acuarela cu 4 cai alergand pe muntii din North Fork, angoase, frici d-alea care te sfasie, putere de adaptare, furie, secrete pe care le tin secrete de atata vreme incat nici eu nu mai sunt sigura ca au fost reale si chiar sunt secretele mele, am si par, pe care il tot vopsesc si ma bucur ca e ceva care creste, am ochii cu care privesc mai ales lucruri minunate, am picioarele care ma poarta unde vreau eu, si maini, care seamana tot mai mult cu ale mamei si ale mamei ei... Ma am pe mine, pana la urma. Si in mine sunt atatea femei, care au fost inaintea mea, de la inceputuri. Voi ramane tot cu mine, pana la sfarsit. Care va fi nu numai al meu. Asa, si?
Ce n-am:
-Astept sa vina cuvintele care sa "insemne" ce NU am si in minte imi vin vorbele lu' Moromete "daca n-am! N-am!! De unde, daca n-am?"
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment