Primavara se apropie si de Idaho. Nu sunt prea multi copaci, dar tot va fi verde, macar de-a lungul raului si aici, in the city. Am incercat sa stau pe terasa. Vantul si mirosul de pucioasa de la cosul sobei m-au alungat rapid. Daca miroasea a rasina sau a sacaz mi-as fi tras un fes pe scafarlie si as fi ramas.
Cand studiam (chipurile) vioara imi placea sa tin la nas bucata de sacaz, ca o miere solidificata, si sa inspir particulele ramase dupa ce frecasem zdravan arcusul.
Am vrut sa ma uit la mugurii prapaditi si intimidati in fiecare zi de cate-o scatoalca a iernii care nu renunta cu una cu doua prin partile astea. Anul trecut, tot pe vremea asta, am fost in Tara mea, si am gasit totul in plina explozie vegetala, iar la intoarcere in muntii Stancosi, abia infruzeau plopii. Ca si cum am alergat primavara de la un capat al lumii la celalalt si-am prins-o in ambele parti. UnfeldeSotz se uita la tv, unde suntem tot mai des amenintati cu socialisme, politicieni cumparati cu o plimbare cu avionul ala mare a lu' presedintele (pe care il consider mediocru -presedintele, nu avionul - , cu toate ca i se trambiteaza intelighentia si geeeeniiiuuul neasemuite), cu tot soiul de alte apocalipse, recesiuni, prabusiri de piete, si altele asemenea. Stii ce e aiurea? Nu se poate face nimic deocamdata. Oricat s-ar da in cur si-n cap diversi "cercetatori si specialisti" tot ce se intampla acum trebuie sa-si incheie ciclul (nu, nu ala). Run its course precum gripa. Lasa, sa fim noi sanatosi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment